“- Se pare că numai și numai datorită mie voi toți ați ajuns la capătul puterilor. Că vouă, tuturor, vă este lehamite în timp ce eu singur mă bucur de binefacerile vieții și sunt nespus de fericit, nu-i așa?
- Taci, te rog.
- Ciudat lucru, îndată ce Georges sau idioata asta bătrână de Maria Vasilievna deschide gura, toată lumea ascultă și nu zice nici pâs. Dar îndată ce eu rostesc un singur cuvânt, toți se simt îngrozitor, le e silă până și de vocea mea. Bine, bine, să zicem că sunt un om respingător, dar te întreb: nici la bătrânețe să nu am voie să mă bucur de acest privilegiu care se numește egoism?”
“- N-am inventat eu tratamentul cu kefir, e recomandarea medicului. Consumul de struguri și kefir e suveran pentru bolile de plămâni, e chiar părerea doctorului Anton Pavlovici, scrie la ziar. Nu vrei și tu un pahar?
- Dar eu n-am nimic la plămâni, dragul meu…
- Nici eu, dar preventiv.”
“- Răul mişună în jurul meu, murdăreşte pămintul, îi înghite pe fraţii mei întru Hristos şi întru ţară, iar eu zac şi nu fac nimic, ca după o muncă grea; stau, privesc, tac… Acum am douăzeci şi şapte de ani, la treizeci de ani am să fiu la fel, nu prevăd nici o schimbare! Iar mai tîrziu n-o să fie
“- Toți, dar absolut toți, o adoră pe gazda noastră pe care o consideră de asemenea foarte talentată. Cântărețul face cu ea canto, violoncelistul de acolo o asigură că nimeni nu-l acompaniază mai bine decât ea, cu mine face pictură….
- Și de fapt care ar fi adevăratul ei talent?
- Să nu râdeți, talentul ei cel mai mare este
“O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (…) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să
“- Atunci am înțeles că eu nu eram pentru ea decât un măscărici.
- E vremea să mergem acasă, Nikolai Vasilievici…
- Atunci am înțeles, Nikitușka, publicul mă iubea, cumpăra fotografia mea, flori, autografe, dar eu rămâneam pentru dânșii un străin, o paiață, o femeie de stradă.”
Un actor bătrân și hârșit… Cititi mai departe
“Dar nici sa nu ma insor nu se poate. Pai, intai si intai, am si eu o varsta, nu? 35 de ani, o varsta cum s-ar zice critica; in al doilea rand am si eu nevoie de o viata asezata, mai tihnita, pentru ca sunt bolnav, am intr-una palpitatii si-s totdeauna grozav de agitat.”
“- Dați-mi banii și plec.
- V-am mai spus odată, așteptați până poimâine.
- Și eu v-am mai spus odată: am nevoie de bani azi și nu poimâine.
- Dar ce pot să fac dacă nu am bani?
- Așadar nu mi-i dați?
- Nu!
- Ei, în cazul ăsta stau aici până îmi plătiți. Îmi plătiți poimâine, stau așa până poimâine. Nici nu mă urnesc din loc.”
“- Dă-i banii și gata. Noapte bună.
- Dar chiar dacă îi dau banii, înțelege că șantajul va continua.
- Firește, păi ce, vrei să crești un copil cu 5000 de ruble până se însoară?
- Și asta n-ar fi nimic, dar nebuna o să umple târgul, toată lumea o să vorbească…
- Ei și ce? Vorbește cât vorbește și
“- Ai un caracter admirabil,dar cu femeile ești imposibil, te porți mai rău ca Jack Spintecătorul. Zău, nu înțeleg de ce le urăști atât.
- În timp ce eu nu înțeleg de ce țineți atât la ele.”
O schiță cehoviană despre oamenii mărunți care duc lumea pe umerii lor și suferă nedreptățile fără să crâcnească, un crochiu comic… Cititi mai departe | 1 Comment
“- Se pare că numai și numai datorită mie voi toți ați ajuns la capătul puterilor. Că vouă, tuturor, vă este lehamite în timp ce eu singur mă bucur de binefacerile vieții și sunt nespus de fericit, nu-i așa?
Ultimele comentarii