“- Apropozito, ce părere ai de Moftul nostru?
- Astea-s lucrurile care merg, domnule, mofturile, prostiile… Literatura serioasă nu merge! De la început am știut, văzând numai titlul Moftului că o să reușiți. Iacă publicul: îi dai ceva sănătos, îi dai ceva muncit…
- Dar îmi pare că și Moftul e sănătos și muncit…
- Ei, asta-i bună! O foaie plină de bazaconii și minciuni, fără nici un pic de talent, împinge pe tineri la scepticism, la antipatia tuturor formelor clasice!”
” -M-a trimes maica, să-i dai de un ban gaz, și taica de doi bani țuică. Da’… zice să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri, că iar mă bate… Și… să măsori bine…
-Da’ bani ai adus?
-Ba!… zice că să scrii.
-Iar să scriu? Scrie-v-ar popa să vă scrie, de pârliți! “
“- Al doilea că fieştecare cetăţean ia câte o leafă bună pe lună, toţi într-o egalitate.
- Parol?
- Parol… Par egzamplu, eu…
- Pe lângă pensie ?
- Vezi bine; pensia e başca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanţiunea tuturor drepturilor.”
Un înfocat revoluționar ploieștean… Cititi mai departe | 2 Comments
“Da ce? nici atâta petrecere nevinovată să n-am în casa mea?… Dumneata nu trebuia sa te fi-nsurat, dacă te știai pârlit, să iei pe Acrivița, fata lui Hagi Cănuță, care n-a fost învățată la casa părinteaseă să-și mănânce de sub unghie!… Să fi luat o mahalagioaică sărmană, s-o ții încuiată pe măsline și pe mămăligă, să-ți spele rufele
“Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu şi cât nu e în stare să-ţi refuze o rugăminte. Mă-ndatorezi până-n suflet dacă obţii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X… la latină nota 7, fără de care, băiatul, care mi-e rudă de aproape, rămâne şi anul acesta repetent, ceea ce ar fi o mare nenorocire
“Un june cu revolverul în mână: Acrivițo! dacă nu mă iubești, mă omor!
D-ra Acrivița (făcând două gropițe asasine în obraji): Mofturi!”
Câteva schițe caragialiene adunate sub semnul suveran la moftului, al nimicului de toate zilele, al ridicolului umflat peste proporții și al bășcăliei față de orice. Într-o țară în care totul era senzațional și de nimic în același… Cititi mai departe
“Am scăpat până acum! Sfinte Andrei, scapă-mă și de acum încolo: sunt încă june! Geniu bun al venitorului României, protege-mă; și eu sunt român! O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie!”
Piesa este atât de cunoscută încât nu mai e nevoie de nici o prezentare. Textul e perfect, nu i se poate reproșa nimic lui Caragiale, decât că poate e… Cititi mai departe | 2 Comments
“Moftangiul este patriot hotărât, naţionalist exclusiv, român până în măduva oaselor! toată lumea trebuie s-o ştie! Guvernamental, sau, când din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicită Rrromânia în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubeşte până la nebunie. De aceea, el urăşte cu furie tot ce nu e român, tot ce nu
“Fătul meu, tu părinţi n-ai, carte multă nu ţi-e dat să-nveţi, că nu prea eşti deştept, slugă nu te poţi face, că eşti cam leneş… Ţi-a dat şi ţie Dumnezeu un dar: ai icoană la scris; ţie cu condeiul ţi-e dat să te hrăneşti. Du-te la Bucureşti, acolo ai să intri copist în vreo canţilerie şi-ncet-încet, cum te ştiu că
“- N-am vreme de conversație! Aici nu intră nimeni fără treabă. Spuneți ce doriți.
- Am dat o petițiune, vreau să știu ce s-a făcut. Să-mi dați un număr…”
Un nene fără treabă intră într-un birou de funcționari într-o dimineață toridă de vară. După ce a chefuit toată noaptea îi e cam sete și ar avea si poftă de… Cititi mai departe
“- Apropozito, ce părere ai de Moftul nostru?
Ultimele comentarii