“Ăsta e adevărul, sigur, a trăi fără iubire e o mare suferință, dar eu nu vreau să scap de această suferință îngrozitoare. Această suferință mă ține în picioare… Vai de mine și de mine… Câte distracții nu scot eu din suferința asta… Câte beții zdravene nu se fac pe tema iubirii neîmplinite… câte călătorii… câte și mai câte… Păi, închipuiți-vă, doamnă, ce tristă ar fi viața noastră fără această veșnică durere.”
“- Nu vreau mobila, Gogule. Vreau sufletul tău, Gogule.
- Ce vrei dragă?
- Gogule, n-am nevoie de mobilă. Am nevoie de căldură sufletească.
- Vine şi căldura sufletească după aceea. Nu te uiţi ce trusou ai? Ce frigider? Ce covoare! Ce fotolii!…Crezi că n-o să găseştiun om cu sufletul curat care să vrea să se odihnească în asemenea fotolii?”
“Păi de ce să n-am și eu personalitate? Jean și-a dat demisia, eu de ce să nu fiu în stare să-mi dau demisia? Nu mai e modern să fii laș.”
“- Cu ce drept ți-e frică? Nu știai că omul e nemuritor?
- Nu, nu știam că omul e nemuritor.
- Ar fi trebuit să știi!
- Da, dar întotdeauna mă luam cu alte treburi și nu ajungeam până aici. Habar n-am de existența divină a omului.”
“Am colindat toată țara, am vizionat munții, am inspectat pâraiele, monumentele istorice. M-am schingiuit cu hrană rece și nu mi-am găsit fericirea în brațele unei femei burgheze, sufrageria măsii de viață! Uite cum se uită la mine prăpăditul, subalternul ăla de brad! Las că-l fac eu mobilă.”
Gore este un șefuleț la o cooperativă de mobilă și, în calitatea… Cititi mai departe
“Și când e ziua mea de naștere uiți, trebuie să îți atrag eu atenția. Nici o bucurie nu ești în stare să faci spontan, trebuie să te tragă omul de mânecă. De câte ori nu m-ai lăsat singură de ziua mea cu lumânările aprinse…”
Tirania unui cap de familie, opresiunea unui singur punct de vedere, cel al tatălui care… Cititi mai departe
“Eu, deși sunt un om cu un orizont destul de larg, iubesc viața. Poate din același sentiment fac în fiecare dimineață exerciții de înviorare. Eu, cand iubesc, nu mă uit la bani. Nu vreau să spun că am atâția bani câtă sinceritate au femeile, nu. Îmi place să am lângă mine o persoană căreia să-i cer să închidă ușa, dar
“Ăsta e adevărul, sigur, a trăi fără iubire e o mare suferință, dar eu nu vreau să scap de această suferință îngrozitoare. Această suferință mă ține în picioare… Vai de mine și de mine… Câte distracții nu scot eu din suferința asta… Câte beții zdravene nu se fac pe tema iubirii neîmplinite… câte călătorii… câte și mai câte… Păi, închipuiți-vă, doamnă, ce tristă ar fi viața noastră fără această veșnică durere.” 
Ultimele comentarii