teatru radiofonic

“- La toamnă Zălaru și cu mine putem în sfârșit să scoatem gazeta pe care am visat-o. O gazetă scrisă de cele mai independente condeie ca să lovim acolo unde trebuie, să spargem toate bubele care pregătesc septicemia conștiinței naționale și chiar Conștiința Națională îi punem titlul!
- Da, în țara noastră e într-adevăr nevoie de o vastă campanie de asanare morală.”

Vă oferim azi încă patru scrisorele realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic consemnate de același Tudor Mușatescu. Autor care a umblat prin diverse medii sociale și mai ales provinciale, Mușatescu se amuza să își imagineze cum ar fi scris o scrisoare un client obișnuit al cârciumilor, o domnișoară din provincie care dorește să ajungă vedetă la teatrul de revistă, un tată de familie care răspunde oficial unui pretendent la mâna fiicei sale și încă o domnișoară din provincie care îi scrie sponsorului său. Toate aceste personalități diferite aflate în situații fără legătură au totuși ceva în comun: geniul lui Mușatescu. Cititi mai departe

Va invităm să audiați un schimb de scrisori între un negustor din provincie și fiica sa – viitoare vedetă. Așa cum azi toată lumea vrea să apară la televizor, în interbelic radioul era cel mai râvnit mod de a deveni celebru, bietul director al radioului public de pe vremea aceea fiind pisat la cap de tot felul de prieteni inventați și rude necunoscute. Domnișoara Lorica vrea și ea la radio așdar va încerca și ea vechea, atât de româneasca metodă a pilelor și recomandațiilor. Oare va reuși? Cititi mai departe | 1 Comment

Vă oferim azi încă două scrisorele realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic. În prima scrisoare avem istoria nefericită a unei domnișoare foarte superstițioasă care știe să intepreteze semnele clare de noroc și să acționeze ca teleghidată după ele. În a doua scrisoare o doamnă din Calafat e nevoită să divorțeze la bătrânețe din cauza unor sărmăluțe de porc aducătoare de ghinion. Cititi mai departe | 4 Comments

“- De ce spui atâtea minciuni, Doruleț?
- Ca să pot spune mai ușor adevărul… așa, printre minciuni.
- Și în același timp să nu mai creadă nimeni în el.”

Vă oferim azi încă două scrisorele realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic. În prima avem un domn care asistă siderat, alături de un purcel, la o luptă între două cațe într-un vagon de tren. În a doua scrisoare o școlăriță cam naivă se lasă manipulată de părinți pentru a cere bani unchiului bogat și zgârcit… Cititi mai departe | 1 Comment

Încă două monologuri scrise de Tudor Mușatescu în stilul său inconfundabil realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic. În primul monolog avem o soție care a plecat să se trateze la dentist la București și a uitat să se mai întoarcă acasă la soțul ei răbdător; în al doilea monolog avem un hoț cinstit indignat de ticăloșia colegilor… Cititi mai departe | 1 Comment

Tudor Mușatescu s-a distrat imaginându-și ce scrisori ar fi scris contemporanii săi, oameni simpli cu frustrări și necazuri, oameni la fel de inculți și de pompoși ca personajele din Titanic Vals. În scrisori oamenii se dezvăluie fără să vrea, încearcă să ascundă anumite lucruri neplăcute despre ei, dar tocmai că ele ies la iveală pentru că aceste personaje nu… Cititi mai departe

“- De ce să iau eu șapte părți și voi numai una?
- Cum așa șapte părți?
- Păi coarnele sunt două părți, copitele patru și cu coada una nu fac șapte?
- Are dreptate după judecata asta!
- Atunci n-o mai tăiem și gata.”

Isprăvile lui Păcală, prostul isteț, șmecherul dezinteresat care își bate joc de prostia omenească… Cititi mai departe | 6 Comments

“Tu ai schimbat partidele și eu m-am făcut de râs, aia e! Nu mai pot să scot o vorbă nici la cafenea, nici la club, nicăieri. O viață întreagă cât am fost conservator toată lumea nu mi-a spus decât coane Iorgule; acuma, de când ai intrat dumneata în familie și m-ai zăpăcit cu noile curente politice, când îmi zice lumea