teatru radiofonic

“De cei tineri e numai vorbă multă. O fată când se-ncrede iubind vreunul din ei, ea moare iar el râde. Sunt sprinteni porumbei cu penele vopsite, duioși la ciripire, tot cum se schimbă-n pene se schimbă în iubire. Pe cât timp noi, bătrânii, sluți suntem, urâcioși, și vârsta ne ia glasul dar suntem credincioși.”

“- Tu, fata de colo care rîzi, ştii că ai dinţi frumoşi? Dacă-mi vinzi lopeţile, îţi dau cîte un napoleon de fiecare.
— Ce înseamnă asta, lopeţile ?
— Lopeţile însemnează dinţii din faţă: cei doi de sus.
— Vai, ce grozăvie !
— Doi napoleoni! Asta zic şi eu ca are noroc!”

Franța secolului 19: burgheză, industrializată și… Cititi mai departe